Alătură-te nouă!

Un proiect creat de gingerpen

Un proiect marca Gingerpen
Comenteaza
04 Jul

Armata, religia și urna de vot

Ce se întâmplă la Cairo?

 

Ca urmare a escaladării protestelor din ultimele săptămâni, preşedintele Egiptului, Mohamed Morsi, a fost înlăturat din funcţie de către armată. Liderii religioşi, atât islamci, cât şi copţi, şi-au declarat susţinerea pentru intervenţie.

 

Mohamed Morsi a fost înlăturat doar pentru că este islamist?

 

Nu. Oameni sunt nemulţumiţi de mai multe lucruri, nu este doar o dispută doctrinară laic vs. religios. După ce a ajuns la putere, Frăţia Musulmană (prin intermediul partidului Dreptate şi Justiţie) nu a reuşit să organizeze o guvernare eficientă a ţării. Approval rating-ul lui Morsi a scăzut de la 70%, imediat după alegeri, la sub 30%.

 

Democraţia şi demografia

 

Astăzi 60% din egipteni au sub 25 de ani, iar puterea politică este apoape în exclusivitate în mâinile generațiilor născute înainte de 1970.

O situație demografică asemănătoare o întâlneam în anii `60 în Vest (ca urmare a baby boom-ului de după cel De-al Doilea Război Mondial). Din nemulțumirile lor a luat naștere mișcarea hippi, evenimentele din mai 1968 din Franța și alte mișcări sociale de masă din perioada respectivă.

Este clar că tinerii din țările arabe au crescut într-o lume diferită de cea a părinților acestora și că vor începe să-și facă vocea auzită din ce în ce mai mult. Ce va spune acestă voce rămâne însă de văzut.

  1. Naționalismul arab și armata

 

Doctrina politică dominantă (ale cărei rădăcini se întorc în timp până la Revolta Arabă din Primul Război Mondial) în multe țări arabe (inclusiv Egiptul) a fost, până la creșterea Islamismului politic, Naționalismul Arab. Aceasta a pus accentul pe pan-arabism, laicitate, naționalism ca alternatvă la religie și, mai ales, pe militarism. Nenumărați președinți arabi, începând cu Gamal Abdel Nasser sau Bashar Al-Assad și până la Saddam Hussein, pozau cu mândrie în uniforma militară.

Relația Naționalismului Arab cu Occidentul a fost întotdeauna fluctuantă, având toate formele: de la susținere reciprocă la antagonism.

În majoritatea țărilor, aceste regimuri naționaliste au supraviețuit artificial (uneori cu susținerea Vestului, alteori prin sfidarea lui), mult după ce și-au pierdut susținerea opiniei publice, lucru care a generat frustrări ce au izbucnit violent.

 

Opinia publică în țările arabe și Vestul

 

În ultimii 10-15 ani există un curent de opinie din ce în ce mai puternic, manifestat prin nemulțumire față de Occident și prin modul în care Occidentul interacționează cu țările din Orientul Mijlocui. Există o orientare de respingere a Vestului (care este văzut ca părtinitor anti-musulman) și de întoarcere spre tradițional, spre religie. Evenimentele recente din Egipt și Turcia au arătat că acesta nu este singurul curent de opinie și că nu se știe cât de multă sau puțină influență politică va avea în viitor.

 

Să ne pregătim de “Primăvara africană”?

 

În Africa Sub-Sahariană, 40% din populație cuprinde copii cu vârsta sub 15 ani. Ce își vor dori ei peste 8-10 ani, când vor avea capacitatea de a-și exprima nemulțumirile?