Alătură-te nouă!

Un proiect creat de gingerpen

Un proiect marca Gingerpen
Comenteaza
10 Nov

Trei scriitori care au abuzat de droguri si le-a ieşit

Scriitorii s-au jucat cu stupefiante dintotdeauna. Fie că încercau să-şi omoare viermişorii metafizici fumând opiu, cum făceau Poe, Wilde sau Dickens, fie că erau în căutarea paradisului artificial cum era Baudelaire, un lucru e clar: condeiașilor le place să-şi rupă capu’. Şi cine-i poate învinui ? Lumea s-ar plictisi repede de literatura sihăstriei scrisă de anahoreţi şi de sfinţi. În continuare vă prezint trei oameni ai literelor care nu doar că au experimentat cu niscai droguri din curiozitate, ci şi-au făcut o carieră din asta.

1. William S. Burroughs
Tatăl generaţiei beat şi al daviștilor cu condei de pretutindeni, Burroughs a fost dependent de heroină, morfină şi de mai toate derivatele posibile timp de vreo 15 ani. În materie de droguri, Ginsberg şi Kerouac sunt pe lângă el ceea ce sunt fetele şi băieţii când sunt preşcolari – mici copii. Dacă e ceva de care n-a avut parte omul ăsta e o viaţă plictisitoare. Şi-a ars-o dubios prin Europa agăţând tipi în saunele din Viena, a cutreierat jungla amazoniană în căutare de Ayahuasca, a fugit de poliţie şi de el însuşi în Mexic, unde şi-a şi împuşcat a două soţie în cap, din greşeală, la un joc de William Tell. Scene fascinante din viaţa de şobolan a lui Burroughs găsiţi în Junkie şi în Naked Lunch.


2. Hunter S. Thompson
Studiile arată că Hunter S. Thompson a prizat mai multă cocaină decât Tony Montana şi Florin Salam la un loc. Aceleaşi studii sugerează faptul că Thompson obişnuia să consume zilnic mai multe tipuri de droguri decât are Fuego melodii despre mă-sa. Ciudate studii, ştiu. În general sunt folosite cifre şi statistici, nu comparaţii caricaturale. În orice caz, omul a ştiut să folosească excesul în favoarea lui. Când cineva devorează camioane de droguri, cel mai adesea crapă, ori se năruie pe drum. Thompson a făcut din asta un atu şi a lăsat în urmă un stil propriu de jurnalism (Gonzo), o grămadă de scrieri mişto şi un film cu Johnny Depp care nu e Piraţii din Caraibe.


3. Stephen King
Nimeni nu dispută faptul că Stephen King e un scriitor prolific. Ce-i drept, unele guri rele spun că n-ar fi scriitor în adevăratul sens al cuvântului. Cu bune şi rele însă, omul a reuşit iscălească în jur de 50 de cărţi mai groase decât braţul lui Schwarzenneger din tinereţe. Dacă vă întrebaţi cum naiba e posibilă așa o izbândă, un răspuns ar putea fi: munţi de cocaină. Anii 80’ au fost o perioadă tulbure pentru King. Ajunsese să-şi bage vată-n nas când scria că să nu-i mai curgă borşul pe maşină de scris. Soţia lui spunea că îl găsea tot mai des leşinat în propria vomă, lângă birou. Alcool, ţigări, Xanax, Valium, sirop de tuse, iarbă şi tot felul de prafuri albe ajunseseră să fie constante în viaţa tonomatului de scenarii apocaliptice. Spre deosebire de cărţile sale, care de cele mai multe ori se termină în coadă de peşte, coşmarul existenţial al lui King s-a sfârşit în notă hollywodiană, cu happy ending. Nu degeaba i se spune Ştefan Regele la bestseller-uri.


Poate unii dintre voi sunt nedumeriţi de ce n-am băgat şi un alcoolist aici. “Că ce, alcoolul nu e drog ?!”. Biensur, alcoolul, ţigările, ouăle Kinder şi maioneza cu usturoi sunt toate droguri. Problema e că la câţi drojdieri sunt printre scriitori, ar fi fost nedrept şi lipsit de politeţe să menţionăm doar unul sau doi. Concurența e prea mare. Le-o fi venind şi lor rândul într-un articol viitor.