Alătură-te nouă!

Un proiect creat de gingerpen

Un proiect marca Gingerpen
Comenteaza
16 Dec

Retorica urii - Renașterea extremei drepte în Europa


Monştrii politici care la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial păreau îngropaţi de-a binelea, încep să prindă din nou viaţă pe fondul crizei economice începute în 2007.

Scăderea drastică a nivelului de trai pentru cea mai mare parte a populaţiei europene, rata astronomică a şomajului, împreună cu austeritatea ca unică politică a tuturor partidelor tradiţionale care s-au perindat la guvernare, au creat un teren fertil pentru mişcări de sorginte fascistă. Lideri carismatici profită de disperarea generalizată şi forjează discursuri ultra-naţionaliste, xenofobe, rasiste sau anti-imigraţioniste, bucurându-se de o popularitate crescândă, fapt greu imaginabil înainte de izbucnirea crizei.


Golden Dawn (Zorii Aurii) din Grecia este o grupare politică de extremă dreapta, adesea catalogată ca fiind fascistă sau neo-Nazistă din cauza discursului rasist şi xenofob pe care-l practică. Folosesc în mod făţiş simboluri fasciste, iar indivizi din conducerea partidului au vorbit adesea în termeni elogioşi despre personalităţi din cadrul regimului nazist german. La alegerile parlamentare din iunie 2013 obţin un surprinzător 7%, asigurându-le 18 locuri în Parlamentul grec. În urma asasinării raperului anti-fascist Pavlos Fyssas în septembrie 2013, preşedintele partidului, Nikolaos Michaloliakos împreună cu alţi câţiva membri din conducerea Golden Dawn sunt arestaţi şi acuzaţi de înfiinţarea unei organizaţii criminale. În 5 decembrie, Parlamentul grec suspendă fondurile alocate de stat formaţiunii politice neo-naziste.


Jobbik este al treilea partid ca popularitate din Ungaria, fiind de asemenea etichetat drept fascist, rasist, anti-semit şi neo-Nazist, deşi aceştia se autodescriu ca fiind un partid “principial, conservator, patriot şi Creştin radical”. Jobbik, prin liderul său, Gabor Vona, a format un grup paramilitar de aproximativ 3000 de membri, numit “Magyar Garda”, care se face responsabil de numeroase atacuri violenţe asupra minoritatatii roma din Ungaria. O altă ţintă a grupării este minoritatea evreiască, pe care o acuză în stil conspiraţionist clasic de încercarea subjugării economice a Ungariei.


Nici mai spre vest lucrurile nu sunt roz. Frontul Naţional, condus de Marine Le Pen, fiica notoriului anti-semit şi ultra-naţionalist Jean-Marie Le Pen, a obţinut 24% la ultimele sondaje din Franţa, iar la începutul lui noiembrie a parafat un acord cu gruparea olandeză islamofobă a lui Geert Wilders în vederea distrugerii “monstrului din Bruxel” din interior.


Partide eurosceptice se bucură de un succes asemănător şi în ţări precum Suedia, Austria, Polonia şi Marea Britanie, iar unele estimări prefigurează că după alegerile pentru Parlamentul European din mai 2014, o treime din locuri vor fi ocupate de candidaţi ai unor partide de extremă dreapta.


Tăierile masive ale salariilor şi ale pensiilor, creşterea taxelor din educaţie, privatizările făcute de-a valma, bail-out-urile oferite bancherilor care sunt percepuţi, pe bună dreptate, ca fiind responsabili pentru criza economică – pe scurt, privatizarea profiturilor şi socializarea pierderilor – au vulnerabilizat într-atât populaţiile europene încât tactici ieftine şi eronate precum demonizarea pe baze etnice a minorităţilor şi a imigranţilor au ajuns să aibă rezonanţă în rândul unui număr mare de oameni.


Mulţi analişti compară situaţia politică actuală cu cea din Europa anilor 30’, când instabilitatea economico-socială a contribuit la ascensiunea curentelor extremiste pe care le ştim cu toţii. Chiar dacă soluţiile pentru estomparea avântului ultra-naţionalist nu sunt evidente, un lucru este cert: austeritatea nu funcţionează.