Alătură-te nouă!

Un proiect creat de gingerpen

Un proiect marca Gingerpen
Comenteaza
30 Ian

Școli „out of the box”

În lumina recentei măcelăriri a învățământului românesc, ba de-o șpagă, ba de-o amenințare, ba de-o bătaie, este necesar să ne uităm și în ograda vecinului, să vedem el cu ce laudă? Prin „ograda vecinului”, mă refer la lumea întreagă, iar prin „cu ce se laudă”, mă refer la cum tratează alte state importanța educației și cât de departe merg pentru ca elevii să aibă acces la ea.


Bangladesh


În Bangladesh, anual, din cauza inundațiilor, copiii nu mai pot merge la școală. În unele zone, drumurile sunt blocate din iulie până în octombrie.
Organizația nonprofit Shidhulai Swanirvar Sangstha s-a înființat în anul 1998, când inundațiile au afectat două treimi din țară, omorând 700 de persoane și lăsând alte 21 de milioane pe drumuri. Deoarece școlile sunt mai tot timpul închise, această organizație s-a gândit la o soluție: să deschidă școli pe apă, în bărci de lemn.  Într-o astfel de barcă încap 30 de copii și un profesor.


Prima școală pe apă a fost deschisă în 2002. În prezent, sunt 90 de bărci care navighează de-a lungul râurilor în partea de nord-vest a Bangladesh-ului, șase zile pe săptămână, dând copiilor șansa de a studia trei ore pe zi matematică, engleză și alte materii.


Școlile sunt dotate cu panouri solare pentru electricitate, au calculatoare, imprimante, DVD player, CD player și acces la wireless.

 

China

 

În partea de sud-vest a Chinei, într-un mic sat numit Dongzhong, trăiește o minoritate etnică numită Miao. Fiind izolați în munți, sătenii au încercat mult timp să construiască o școală. Așa a apărut prima școală adăpostită într-o peșteră veche de mii de ani.

 

Regiuna este una dintre cele mai sărace din China, de aceea profesorii evitau să vină. Lucrurile s-au schimbat când cazul celor din Dongzhong a apărut la televizor. Ulterior, oamenii, impresionați de dorința copiilor de a învăța, au venit cu mic, cu mare, să ajute. Școala a primit mobilier, caiete, cărți, instrumente muzicale, echipamente de sport.
Deși împărțeau „sala de clasă” cu lilieci și păsări, elevii învățau artă, muzică, matematică și mandarină. Oricum, în 2011, guvernul chinez a decis să închidă școală din peșteră și să deschidă una nouă, mai tradițională.

 

India

 

Inderjit Khurana este o profesoară din India care a înființat „Train Platform Schools”. Luând trenul spre școala unde lucra, aceasta vedea zilnic copii care cerșeau în stații. India se confruntă cu astfel de probleme, milioane de copii trăind pe străzi. Într-o încercare de a-i ajuta să își depășească condiția, Inderjit a decis să creeze fundația Ruchika Social Service Organization (1985), prin care copiii să aibă o șansă la educație.

 

A început într-o singură gară, iar azi, mai mult de 4000 de copii, ajutați de voluntari, învață să citească, să scrie și să calculeze între câteva opriri ale trenurilor.
Siberia

 

În Siberia, un grup de nomazi, vânători de reni, încearcă să-și păstreze tradițiile și obiceiurile. Ei sunt tribul Evenk, pe care guvernul rus i-a trimis, începând cu anii `60 , să urmeze o școală tradițională, la mii de kilometri de familia lor.

 

UNESCO, începând cu anul 2005, a decis să deruleze un program prin care susține triburile nomade din Siberia, prin școli concepute special pentru a readuce obiceiurile și tradițiile antice.

 

Într-o școală nomadă sunt puțini copii și un profesor îi învață încă de la grădiniță despre tradiții, comunitatea lor, limba nativă, dar și alte subiecte mai apropiate de cultura modernă.

 

Acestea sunt doar câteva exemple până unde pot merge oamenii pentru educație. Sunt numeroase școli neconvenționale în lume, unde o mână de oameni au schimbat percepția asupra învățământului. Școlile de mai sus sunt dovezi clare că o barcă, o peșteră sau o gară sunt suficiente uneori pentru a-ți depăși condiția.