Alătură-te nouă!

Un proiect creat de gingerpen

Un proiect marca Gingerpen
Comenteaza
31 Ian

Protestul la români. De mortuis, nil nisi bene.


Dacă nu sunt avortate dinainte de a se naşte, cele mai multe proteste, la noi, mor din pruncie.

 

Ce ştim?

Ştim că avem nişte tirani barbari, care ne-au pus ceva în mâncare de-am adormit. Şi nu prea ne vine să ne trezim, pentru că e cald şi bine sub pătură. Când (ni) se întâmplă diverse nedreptăţi, mai scoatem câte-o mână, câte-un picior, le vânturăm puţin şi ne lăsăm păgubaşi, pentru că oricum ”aşa a fost să fie”. Şi nu e treaba noastră să facem ceva. Stăm liniştiţi, “capul plecat sabia nu-l taie”. Ne învelim în pătura acestui complex de fatalism şi resemnare şi lăsăm ploaia de injustiţii să cadă peste noi. Ploaie care vine, cum altfel? de sus, de la guvernanţi, şi lor n-avem ce le face, că de-aia sunt ei sus şi noi jos.

Am dus obedienţa civică pe cele mai înalte culmi, până în subteranul umilinţei.

Ce nu ştim?

Că protestele sunt bune şi că nu, nu încalcă democraţia, ci că o susţin. Că dealungul istoriei, cele mai teribile lucruri, războaiele, genocidele, sclavia provin nu din dezobedienţa, ci din obedienţa civică, cum sublinia Howard Zinn. Că daca nu facem noi ceva, nici nu o să facă nimeni acel ceva pentru noi şi nici nu o să dispară de la sine. Că dacă nu ajunge cu peturi, poate încercăm şi cu altceva. Că a fost un 1968 global de unde am lipsit şi de unde nu am învăţat mare lucru. Şi că om fi noi gazde bune, dar dacă-ţi intră în casă un criminal cu ghetele pline de noroi şi cu un cuţit strălucitor în mână, îl dai afară.

În rest, numai de bine. Suntem cei mai viteji dintre traci.