Alătură-te nouă!

Un proiect creat de gingerpen

Un proiect marca Gingerpen
Comenteaza
15 Nov

Situația oamenilor cu dizabilități în România sau cum poți să urci scările pe roți

Miruna are 18 și suferă de tetrapareza spastică. Boala a obligat-o să-și petreacă viața într-un scaun cu rotile. Miruna continuă să meargă la școală, chiar dacă pentru a ajunge la laboratorul de chimie de la etajul 3 trebuie să-l cheme pe fratele ei să o ducă pe scări.


 

 

Povestea ei ne-a făcut să ne întrebăm câte astfel de persoane mai sunt în România.

 
PERSOANE CU DIZABILITĂȚI ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN UE

Conform unui studiu ANPH (Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap) realizat în iunie 2013, în România există 700.736 persoane cu handicap (fizic, somatic, auditiv, vizual, mental, psihic, asociat, cu HIV/SIDA, cu boli rare și surdomuți). Cu alte cuvinte, 3,48% din totalul populației României are o dizabilitate.

Dintre acestea, 683.921 sunt neinstituționalizate (trăiesc cu familia).

Conform ONPHR (Organizația Națională a Persoanelor cu Handicap), în Uniunea Europeană sunt 65 de milioane de persoane cu dizabilități. Deci aproximativ 10% din populația UE are o dizabilitate. Iar EuObserver.com arată că dintre acestea, aproximativ 5 milioane folosesc un scaun cu rotile.
 
PERSOANE CU DIZABILITĂȚI FIZICE ÎN ROMÂNIA

Conform ANPH, în România, persoanele cu handicap fizic neinstituționalizate sunt 140.593 (adulți și copii), dintre care 7.754 sunt în București.

În provincie, județul cu cele mai multe persoane cu handicap fizic, neinstituționalizate, este Cluj, cu 7.631 de persoane.
 
INTEGRAREA ÎN CÂMPUL MUNCII

Art. 78 din legea 448/2006 (modificat în 2008, 2009 și 2010) spune că:

(2) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați.
(3) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap in condițiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligații:
a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe tară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;
b) să achiziționeze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unitățile protejate autorizate, pe baza de parteneriat, în suma echivalenta cu suma datorată la bugetul de stat, în condițiile prevăzute la lit. a).
(4) Fac excepție de la prevederile alin. (2) instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
 

În realitate, companiile din România preferă să plătească taxe la stat decât să angajeze persoane cu dizabilități. În cel mai bun caz, aceste companii aleg să colaboreze cu unități protejate (societăți sau ONG-uri ce au ca număr de angajați o proporție de cel puțin 30% persoane cu dizabilități). În acest fel, sumele pe care le-ar plăti în mod normal la stat se duc la aceste unități, în schimbul prestării de servicii sau furnizării de produse.

Conform D.G.P.H. (Direcția Generală a Persoanelor cu Handicap), în România sunt angajate 29.184 de persoane cu dizabilități, reprezentând 4,17% din totalul persoanelor cu dizabilități din România. Dintre acestea,  4.342 de persoane (14.8%) lucrează în București.

La nivelul instituțiilor de stat, procentul de angajare a persoanelor cu dizabilități este de 0,98% în primării, 0,93% în instituții publice centrale și 1,66 % în DGASPC-uri.

Un studiu al Academic Network of European Disability Experts (A.N.E.D.) din 2010 arată că media persoanelor cu dizabilități angajate în Uniunea Europeană, este de 45,8%. Desigur, diferențele sunt destul de mari de la o țară la alta și depind foarte mult de nivel lor de dezvoltare. De exemplu, Finlanda, Luxembourg și Danemarca au 70% dintre persoanele cu dizabilități incluse pe piața muncii.

Între timp, un studiu ONPHR arată că 77% dintre persoanele cu dizabilități din România au declarat că “ar face orice să muncească”.
 
DIZABILITATEA ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI

Una dintre principalele probleme care afectează integrarea persoanelor cu dizabilități în societate, în special în cazul persoanelor cu deficiențe locomotorii, o reprezintă condițiile de accesibilizare.

Accesibilizare = accesul fizic al utilizatorului de scaun rulant la și în clădiri si la diverse spații din comunitate de interes comun sau destinate accesului public.

Fundația Motivation România a început în anul 2012 un studiu privitor la această problemă, studiu care se va finaliza în 2014. Până acum, situația este următoarea:

- Din 1042 de clădiri evaluate (instituții de cultură, de stat, de utilizare publică, locații de divertisment sau destinate sportului ori turismului):
- 23% sunt accesibile
- 27% sunt moderat accesibile
- 50% sunt complet inaccesibile

- Din 1613 locuințe în care stau persoane cu dizabilități locomotorii, aproape jumătate (47%)  sunt inaccesibile.
 
BIS? ȘI TOTUȘI, AVEM ȘI EXEMPLE POZITIVE
 
VEZI http://www.antipa.ro/ro/categories/68/pages/192
 
ÎNCOTRO?
Comisia Europeană a elaborat în anul 2010 o strategie pe 10 ani prin care situația persoanelor cu dizabilități să se îmbunătățească. Strategia are la bază 8 puncte de acțiune pe care statele membre UE trebuie să le urmeze:

  1. Accesibilitate
    2.            Participare
    3.            Egalitate
    4.            Ocuparea forței de muncă
    5.            Educație și formare profesională
    6.            Protecție socială
    7.            Sănătate
    8.            Acțiuni externe
     
    În acest sens, UE a început direcționarea unui procent ridicat de fonduri pentru proiecte care vizează susținerea persoanelor cu dizabilități. Pentru perioada 2014-2020, România are ca priorități de utilizare a fondurilor europene proiecte de reducere a sărăciei și promovare a incluziunii sociale, printre care se numără și proiecte pentru persoane cu dizabilități.